Zilele de toamna…

Săptămâna asta chiar simt că a venit toamna. Îmi făcusem antrenamentul încă din weekend, la Petroşani, când am mâncat frig, încălţată numai în balerini. Azi-dimineaţă, între 7:00 – 8:00, erau 3 grade Celsius. Într-un fel m-am bucurat, fiindcă mi-am amintit de dimineţile de vară, când la prima oră erau deja peste 20 de grade şi mă îngrozeam pentru ce avea să urmeze la amiază.

Toamna, cea mai enervantă perioadă este cea de acomodare cu noile temperaturi. Aşa cum se întâmplă acum. Nu ştiu cât durează la voi, la mine în jur de câteva săptămâni. Începe dimineaţa, când mi-e urât să mă dau jos din pat, fiindcă e prea frig (se mai spune şi că temperatura corpului scade cel mai mult în jurul orei 7:00). Pereţii apartamentului s-au răcit şi cred că ar fi cazul să dăm drumul la centrală, dar nu ştim cum şi tot amânăm să sunăm proprietarul, să ne spună…

În cele din urmă dovedesc cumva aerul rece, mă dau jos din pat şi mă duc la job, unde am o stare de somnolenţă continuă. Doar ceaiurile calde mă pun pe picioare. Cafeaua şi-a cam ieşit din rol. Cel mai tare mă enervează că nu ştiu ce haine să-mi iau pe mine. Ori mă îmbrac prea gros, ori prea subţire.

Apoi, mă întorc acasă după-masa, ca o teleghidată. Primul lucru care-l fac e să mănânc, apoi mai stau vreo 30 de minute să citesc vreo carte, să mă liniştesc puţin înainte să mai fac treburi prin casă, să mai scriu pe blog, să… una-alta. Dar aţipesc cu cartea în braţe. Dorm dusă, cu telefon care sună în prostie lângă mine. Chiar nu-l aud. Apoi deschid ochii şi văd că afară e întuneric. Mă sperie des chestia asta acum, când ziua e mai scurtă.

Şi uite aşa, mă trezesc total buimacă, nu ştiu pe ce să pun mâna prima dată. Astăzi, de exemplu, a fost laptopul, iar în timp ce am scris aceste rânduri, am scăpat laptele pe foc…

Related Posts

About The Author