O banatanca, un ardelean si o branza

Bănăţanca: Mi-e foame. Hai să mergem acasă. Fac nişte macaroane! Avem brânză. Călim şi o ceapă…

Ardeleanul: Gata, hai!

Bănăţeanca: Dar, ţi-e ok? Sigur vrei să mâncăm macaroane? Ştiu că nu-ţi place brânza aia.

Ardeleanul: Când ţi-am zis eu că nu-mi place?

Bănăţeanca: Păi nu tre’ să-mi spui. Eu văd: abia te atingi de ea!

Ardeleanul: Ştii de ce fac eu asta? Ca să-ţi las ţie, pentru că ştiu cât de mult îţi place!

Bănăţanca: Eu ştiu asta şi-ţi foarte mulţumesc, dar vreau să mănânci şi tu din ea! De asta ne-o trimite mama.

Ardeleanul: Mănânc, îmi place, numai că e… FOARTE sărată!

Bănăţanca: Păi aşa trebuie să fie brânza.

Ardeleanul: NU! E sărată fiindcă se adaugă o grămadă de sare în ea! Din cauza asta e şi atât de tare.

Bănăţanca: Aşa TREBUIE să fie o brânză: sărată. Şi tare.

Ardeleanul: Nu-i adevărat…

Related Posts

About The Author