Sufla vant de criza rea

Astazi am fost din nou, dar dupa mult timp, la cumparaturi in Kaufland. Inca de la intrarea in magazin (am intrat pe la exit, normal, ca de fiecare data) in loc de atmosfera tumultuoasa, care era litera de lege sa se simta inca din culoarul rosu de dupa primele usi glisante,  am gasit o apasatoare si trista stare de priveghi. Pentru cei care nu stiu, priveghiul e un obicei in care toata lumea care merge la casa mortului pentru a-l veghea in ultimele sale ore pe pamant, se misca in reluare si plange inabusit in batiste negre cu miros puternic de lumanari. Nu de ceara, ci de parafina ieftina. Funebra.

Nu gresesc cand spun ca era ca la priveghi, pentru ca lumea care bajbaia printre rafturi se comporta de parca-ar fi plans mai multe ore la capul mortului, iar acum se aburise putin de la tuica fiarta oferita de familie in cinstea celui care a fost ce-a fost  si nu va mai fi d-aici incolo. Am incercat sa-mi explic aceasta stare, iar cand am ajuns la sectorul agricol inventat in eprubeta (cu multe erori genetice, de atlfel), adica la Legume-Fructe, insusi Ingerul Apocalipsei trambita ultimul racnet din trompeta-i ruginita, al carei sunet apoteotic dezvelea ochilor un peisaj sinistru:  un pustiu in care cele 20 de rosii dintr-o cutie, alaturi de cateva portocale (en gros sau retail) si de o chesa de capsuni umflati cu seringa peste noapte tronau in lumea lor ca niste vajnici epigonii a ceea ce s-a numit odata “pamantul binecuvantat al Canaanului”. Aaa, pardon. Al Kauflandului.

Cu alte cuvinte, un dezastru naucitor. Mintea mea, destul de agera in cazuri din acestea, m-a dus inapoi cu cateva sute bune de ani, cand dupa o batalie intre cruciati si nustiucealtanatieorientala, campul se inrosea de sange si de carne proaspata,  spre deliciul nesatul al vulturilor si, deopotriva, al ciorilor infometate.

Cu alte cuvinte, mai simple si mai la obiect, in sectorul legume-fructe din Kaufland AB batea vantul la propriu. Adica pur si simplu nu aveai ce cumpara, pentru ca nu era ce sa cumperi. Lumea foarte putina, desi azi a fost zi de salariu, ingandurata si fara chef de viata, pipaia ici colo cate un produs, cu mainile delicate ca ale femeilor de la tara cand, silite de situatie, spala mortul vecinului de vis-a-vis.  La case, aceeasi situatie: fetele dragute altadata si binevoitoare  parca vindeau locuri in cimitir, nu produse ale caror pret exorbitant sperie, de multe ori, buzunarele noastre timide. Acelasi spirit domol si apocaliptic domnea si la iesire, unde nimeni nu se inghesuia sa iese cu carucioarele pline de manafeturi si sa le debaraseze in masini. Parcarea era aproape goala si ea. Ca dupa o furtuna puternica generata de-o criza financiara neinchipuita.

Sau ca la priveghiul unde oamenii se misca in reluare si plang inabusit in batiste negre cu miros puternic de lumanari. Nu de ceara, ci de parafina ieftina. Funebra. De la Kaufland.

Related Posts

About The Author