Once a smoker, always a joker

Mă pregătesc de-o vreme să mă dau în vileag: lume, mărturisesc, am păcătuit! M-am crezut mai tare ca sabia lui Zorro și mi-am făcut franjuri încrederea că pot să domin viciul, indiferent de starea vremii sau a mea. Dac-aș fi la fumătorii anonimi, povestea ar suna așa:

Mi-am aprins prima țigară, BT, stând în geamul camerei mele. Eram curioasă. Nu mi-a plăcut deloc, m-am înecat și mi-a venit să vomit. Dar, ca tot copilul deștept, mi-am spus că sigur greșesc undeva, poate n-am aprins capătul care trebuie. Și-am insistat, trebuia să existe și-o plăcere, doar nu fumau toți ăștia, la care mă raportam eu, de nebuni.

Related Posts

About The Author