Prin diverse locuri

Eram emoționat și stresat. Nu conteneam să mă întreb ce caut eu acolo și cum de-am îndrăznit să mă bag în grupul acela în care toți știau ce fac și despre ce vorbesc. Noroc că era și M., ne cunoșteam de la celălalt curs și-am mers împreună. Vremea nu a ținut cu noi, soarele s-a tupit bine, râzându-și în câte-o rază, mai șchioapă. Nici cerul nu voia să-și scoată norii ca niște gogoșari grași la plimbare, ziceai că i-a închis undeva, supărat pe lume. Și se lățea palid și decolorat în fața obiectivelor avide de culoare. ”Dacă-i albastru, să fie închis!” – am auzit la atelier. Ei bine, n-a fost!

Am fotografiat biserica. Prost. Csabi s-a uitat peste umărul meu și mi-a amintit de sfânta treime. Am înghițit în sec, preferând, pentru prima dată în viață, să fiu întrebat de teorema lui Pitagora. Am fugit cât colo de lângă cel care făcuse fotografiile acelea excepționale, să nu mă mai întrebe ceva. Că teoria-i una, iar practica, o nesuferită! Dacă ar fi fost după mine, m-aș fi fofilat pe toată durata expediției matinale și-aș fi tras cu urechea de după câte-un tufiș, să mai fur câte-o informație. Dar n-a fost după capul meu și-am primit ajutor fără să trebuiască să-l cer. Cam de la toți cei pe care i-am numit o mână de simpatici în postarea anterioară. Spre marea mea surprindere, n-a mușcat niciunul, nu și-au pus mâinile în cap văzându-mi tentativele de poze, nu s-au tăvălit pe iarba udă, de râs la întrebările mele idi… Am zis că nu mai șterg cu mine pe jos, ghiciți voi restul literelor! Ah, și nici n-au căscat gura uimiți să mă întrebe: Da` ce-ai pe dinți?! Nu, le-am spus eu, și de-au vrut și de n-au vrut să mă audă. (Eram în perioada cea mai grea, convinsă că luni le lau jos. Azi e luni, încă-s călare pe dinții mei.)

A plouat mocănește. Îmi luasem ”ribocii” mei vechi, gândindu-mă că așa se încalță un fotograf pe dealuri. Da, măcar de nu gândeam, mai aveam o scuză! Ploaia mi-a intrat prin pânza de deasupra, picioarele mi-au fost ude în primele zece minute. Le-am ignorat, nu puteam să le permit să-mi strice aventura. Dar m-am gândit cu jind la bocancii mei maro…

Related Posts

About The Author