Dimineata irosita 2

Te uiți ca boa la poarta lustruită și începi să apeși, cu ciudă, pe butoane. Dumnezeu îți percepe disperarea și te lasă să nimerești fix ce vrei. Atașezi textul. Se trezește bebeștinul. Nu-i nimic, îl iei și-l pui jos, lângă tine. Țipă, că vrea în brațe. Îl iei în brațe. Vrea să butoneze. Ah, nu îl poți lăsa. Vin ajutoare. Amin! Mulțumești cu toată dăruirea de care ești în stare. Și ești, har-Domnului, în astfel de momente cru-ci-a-le!… Explici importanța majoră a acțiunii tale. Evident, toți te înțeleg, de la miraculoasa care are serbare și-ar vrea să-ți spună cum a fost la școală, că a dus-o Frau cu mașina, până la soț care are niște întâlniri de afaceri ce, bineînțeles, suferă amânare, doar tu ai ceva important de făcut!!!

Imaginea-i gata, șlefuită, ai reușit în nu mai puțin de patru ore să pui  5 litere, și-un subtext! Uau! Te-ai putea băga la un puzzle, de-ăla de la 1-3 ani! Deschizi cu speranță ușița din spate a căsuței virtuale, să atașezi un header de toată splendoarea, (re)făcut cu mânuțele tale. Te uiți și cu ochelari și fără, ceasul ticăie, nervii se adună, furtuna-i pe-aproape… Nimic. N-ai header. Încerci un logo, iese ca naiba, pătrățos, tu vrei un dreptunghi mai îngust, acolo. Nuope, nu se poate! Ai variante: callout, masthead, boxes, dracu ghem! Nu-s bune. Call for help nu este! Nu-i nimic, oricum, dacă te uiți mai bine, ai creat o pocitanie hidoasă și neclară. N-o mai vrei! Scoți și imaginea din fundal, că te-ai plictisit de tapet și te lingi pe bot de alte schimbări azi. Dar, ca să nu-ți iasă vreo virgulă la inventar, te rățoiești la nevinovații care te suportă, să fii sigură că nu numai dimineața ta a murit în chinuri!

Buun, cam așa se face. Ați înțeles? În mod normal, ziua este compromisă, deci fie te trântești sub pat și zaci acolo, fie mai găsești x-ulești care vor să-ți încerce flăcările, că au stat prea mult în ploaie și li s-a făcut frig. De obicei, curajoșii ăștia și-o iau rău, că nu se așteaptă, dacă-s uzi leoarcă, să se ardă din prima.

Ziua de azi e mai cu moț, însă. Că are miraculoasa serbarea de sfârșit de an, iar eu trebuie să dreg busuiocul, dacă mai vreau să trăiesc în carapacea asta o vreme. Wish me luck! 

P.S. Dacă știe cineva de ce îmi apare ”Leave a reply” în locul textului personal de întâmpinare a comentariilor, îl rog frumos să-mi salveze o altă dimineață. Cea în care mă voi trezi decisă bocnă să aflu eu însămi mârșăvia din spatele aparențelor. Mulțumesc!

Related Posts

About The Author