Felicitare

A venit și mi-a spus că aceea-i banca ei. Sau m-am dus eu să-i spun că-i banca mea, nu mai țin minte, dar aveam, știu, aroganța veteranului. Era școala mea, îmi frecasem coatele pe-acolo cu mulți ani înainte să apară fetița blondă cu ochi diferiți. Nu mai țin minte cine a rămas în banca respectivă și nu vreau să mint, dar noi două ne-am antipatizat de la prima vedere. Și-a durat o vreme, nu foarte mult însă, cam până la balul bobocilor, unde m-am gândit c-ar fi frumos să particip. Atâta doar că aveam un mers, mersul meu… Stâlpul se unduia mai cu spor și pe mai multe acorduri decât trupul tensionat pe care mi-l bâțâiam în sus și-n jos pe așa zisul podium de încercare.

Fetița blondă făcuse ani buni de balet, era zveltă și frumoasă și îmi oferea o mână de ajutor. Pur și simplu. Am apucat-o și nu i-am mai dat drumul. N-am învățat să merg, tot stâlpul ar fi rămas în topurile preferințelor celorlalți, dar am învățat că, uneori, prima vedere e chioară. Și m-am făcut cu o prietenă de drum lung. Plus amintirile care nu dau bir cu fugiții, pentru că vin din acel timp în care singurele noastre griji erau să avem bani să chiulim de la franceză. Sau mate. Poate de la chimie… Să ne luăm câte-o cafea și câte trei țigări, ea mai avea și de-un hot-dog, din care mă lăsa să mușc de salivam de poftă. Și stăteam în barul mic și îmbâcsit și mereu aveam ceva extraordinar de povestit.

Am fost de față când și-a cunoscut viitorul soț, am participat la nunta lor și le-am făcut poze. Nu s-au plâns, cică mi-au ieșit, cât de cât. Apoi, au luat drumul străinătăților și situația actelor nu le-a permis să se bucure alături de mine când mi-am pus pirostriile. Dar mi-au botezat primul copil. Fetița blondă este nașa Miracolinei mele, este parte din familia mea, indiferent ce se mai întâmplă și câte hopuri mai avem de trecut, câte granițe reale ne despart. Cu un regret rămân. Am ciocnit prea multe pahare virtuale, am ratat prea multe ocazii de-a sărbători împreună. Mi-am dorit nu o dată să pot să-mi mut gândurile, să le fac grele și palpabile în mintea ei, să știe că-mi este și-mi va rămâne dragă.

Astăzi, nu mă surprinde conturul ferm al amintirilor, succesiunea lor aproape cronologică pe ecranul memoriei mele și scriu această felicitare, mai lungă, cu toată bucuria cu care m-am trezit în suflet dis-de-dimineață, știind ce zi este. Este ziua nașei fetiței mele. Ziua prietenei mele de drum lung. La mulți ani, fată dragă, la mulți și frumoși ani!

Related Posts

About The Author