Solfegiu pe haz

Face o plecăciune neîndemânatică. Casc ochii-mi verzi, a plictiseală, doar nu era nu știu ce noutate în propoziția lui. Apoi încerc să îl scot din raza-mi vizuală, pen`că la televizor vedeam ceva mai interesant.

Tata, te duci la ”Românii au talent”? șuieră șmecheria după chipul și asemănarea lui, de pe-un colț de canapea. Se scurtcircuitează doi semideștepți de pe traseul către creierul meu și nu-mi pot bloca zâmbetul. Dezvelește sârmele și un strop mai mare, așa, de drag. Pentru ei.

***

Joacă-te cu frate-tău, povestește cu el! o rog zâmbind, doar-doar mai câștig câteva minute.

Mama, dar eu nu vorbesc limba lui, cum să povestesc cu el? Dacă-l înjur?! îmi răspunde maimuța mea preferată, și mie îmi trebuie vreo cinci secunde, să strabat logica-i inconfundabilă. Apoi mult mai mult să-mi aduc fața într-o poziție imobilă.

***

4+9=13. Își linge buzele, încântată. Apoi trece mai departe. După un mic ocol, ajunge iar la un 4+9. Și stă. Și stă… Și stă! Jumătatea mea mai calmă îi șoptește că a mai rezolvat o dată dilema lui 4 și 9. Ea-l combate vehement:

Tata, ăsta-i alt exercițiu!!! 

***

Mi-a fost, oarecum, abătută atenția de la poteca haioasă și spumoasă pe care pot să colind alături de dragii mei. Dar n-am rătăcit prea departe.

Related Posts

About The Author