Vizita gândului bun.

Aș vrea să învăț să-mi cer și să-mi dau, să lupt împotriva oricărui consum care nu generează măcar o dâră de lumină în bezna locuită de îngeri cu aripile bolnave, să mă arunc în stânga și-n dreapta cu patosul cu care îmi plăcea s-o fac odinioară și cu zâmbetul senin și sincer și fără echivoc. Să învăț lecția indiferenței și s-o recit cu intonație atunci și numai atunci când cineva îmi spune poezia moralității viermuite. Și să nu mă mai ascund în spatele unui chip ce nu-i al meu, pentru că am aflat că frumusețea trăiește altundeva.

Aș vrea să-mi exersez gesturile cu cei care le-au înțeles și le apreciază, răspunzându-le cu drag și sinceritate, să fac uz de cuvinte acolo unde știu că sunt urechi ce vor să le audă așa cum le rostesc. Să-mi refuz sufletul rar, și doar dacă prin refuzul meu voi face fericit unul mai tânăr și mai curat. Aș vrea să păcătuiesc învinuindu-mă mai puțin și să scot încrederea din dulapul din casa părintească, unde-am îndesat-o atunci, știi tu când. Și-aș mai vrea să nu mai testez umerii celorlalți, din curiozitatea aia care m-a împins mereu să răscolesc după sprijinul ăla, pur și simplu. Îmi pot căra singură sufletul cu tot ce-i în el, promit să nu uit să mulțumesc pentru asta.

Aș vrea să exist mai mult în acel uneori care-mi răsplătește ființarea cu iubirea și prețuirea și dorul și

A fost un gând bun, a venit, mi-a zâmbit și mi-a spus că mai trece, dacă las ușa neferecată. Mulțumesc.

Related Posts

About The Author