Origini

O cireașă amară și-a negat soarta. Și-a smuls sâmburele, încă puternic, din pieptul sângerând vișiniu și l-a aruncat într-o minte aflată la plimbare. Găsind tărâm fecund, sâmburele a dat rod. De-atunci, gândul acela, bolnav de prima spaimă, taie, pe fruntea învinsă, cărări ce nu duc nicăieri. Pare infailibil, un hlizit ce-și numără liniile trasate inegal, mereu atent la neatenți. Ochește locul unde va secționa un rid nou și-i scapă un rânjet. Venită de niciunde, sau poate din lumină, o mânuță mângâie cărările neumblate. Gândul tresare sub apăsarea aceleiași prime spaime. Apoi își dă duhul.

Related Posts

About The Author