Capul face, capul trage! Să se rostogolească, primesc!

N-o să vă povestesc despre cum ne-am gândit și răzgândit la fiecare 5 minute, toată săptămâna trecută, dacă să mergem la schi sau nu. Despre cum trece Prâslea printr-o fază în care varianta cu „ia-ți un prieten să te ajute să-ți faci de cap” a căzut și-a leșinat pe loc. El vrea cu mama și-atât, unde mama este oricare dintre cei doi părinți pe care-i recunoaște! Despre cum ne-am dus, până la urmă, fără să știm cum arată apartamentul în care urma să stăm, ca să găsim o locuință urâtă cu spume, în care nu l-aș fi lăsat nici pe Pufo să-și facă nevoile. Despre cum m-am supărat pe Aleksandar, fără ca el să fie vinovat, că noi n-am ajuns la apartamentul rezervat de el, dar nu ne-a spus nimeni asta. Despre cum ne-am cazat, într-un final, altundeva, și-am plătit prea mult, pentru niște servicii prea slabe. Ne-au dotat ăia bucătăria cu un cuțit cu care nu-ți puteai tăia venele, nici dacă erai hotărât cobză! Deh, prevăzători…

N-o să vă povestesc nici despre prietenii noștri care ne-au convins, în cele din urmă,  să mergem, dar ei n-au mai venit! Am eu niște vorbe numai pentru urechile lor! Nici despre cum nu-mi mai organizez niciodată dezorganizarea, pentru că nu-mi iese, nu pot schimba natura, trebuie să mă adaptez ei.

Related Posts

About The Author