Jurnal aniversar

Pornind de la un schimb de cuvinte pe tărâmul încercărilor de gânduri, mi-am revizuit anul și scrierile. Mă bucur de-o perioadă de liniște, în grija mamei. Ce bine-i acasă! Puiul meu își termină porția de mâncare, apoi vrea și de la buni. Ea-i spune că are nevoie de-o lingură. Nicio problemă, în doi timpi și zece pași, puiul e înapoi, încercând să se servească cu lingura de lemn pe care-a reușit s-o scoată din sertar. Copilărie, rămâi! Iar de pleci, mai hai!

***

Ianuarie e ca o zi de luni, incredibil de lungă. În 2013, mi-am făcut planuri în ianuarie. Vai și-amar de capetele lor, cu ce cucuie s-au ales! Nu le reprogramez, conștiințamea are limitele ei.

Februarie mi-a adus trăiri diverse. Dintre  fluturi pornind, m-am dus direct în lumea celor mai cumplite spaime.

În martie, de obicei, prind viață nouă. Iubesc ghioceii. Luna asta e ca o duminică senină, când o lasă soarta. I-am dedicat-o lui, într-o încercare de-ai mai scrie o dată. Apoi a lovit trăznetul într-un loc cunoscut, să-mi amintească efemeritatea cu care toți suntem datori. Ca să mă regăsesc, m-am întors în trecut, la noi.

Aprilie, de aproape doi ani încoace, are un loc pe podium. E luna lui Iiap al meu. Iubitul meu.

Mai! Mai a însemnat muzica sufletului meu. Și-o bucată de drag într-o familie reunită.

Iunie mi-a mânat pașii spre ceva ce-am vrut de ani buni să fac. Un curs foto. A fost doar începutul celei mai frumoase călătorii inițiatice. Mi-am regăsit forța de-a face haz de mine, că-mi șade bine. Minunea mea cea mare a avut un aport considerabil!

Iulie mi s-a conturat mai mult în imagini, decât în scrieri. L-am pierdut pe Pufo și mi-am dat seama că ghemul de blană și-a câștigat un loc în sufletul meu, pe nesimțite.

August mi-a toropit cheful de viață. Prea multă liniște, prea multe așteptări, prea mare nimicul. Am navigat între ne-stări. Până le-am spălat în apele grecești!

Septembrie e o altă lună de pe podium. Aș derula-o înainte și înapoi, la infinit. E luna ei. Anoastră. A bucuriilor rotunde.

Octombrie își are doza de frumos. Îmi aduce câte-un an nou, cât o mai avea chef.

Dacă-i noiembrie, e Macho. Și-atât!

Decembrie e plin. Ca o încercare de-a trăi ce-am netrăit, voluntar. Ca o evadare din propriile chingi. O (re)întâlnire cu oameni mai frumoși ca mine. Un început. Un sfârșit acceptat.

*Aniversările dragi sunt, din fericire, mai multe, dar le-am bifat în cerc restrâns la 4.

Vă salut, pe voi toți. Cei vechi și cei noi. Cei obișnuiți și cei rătăciți pe-aici, la ocazii. Cei ce mă iubiți așa cum sunt. Cei ce mă iubiți așa cum mă proiectați în propriile oglinzi. Cei ce nu mă iubiți – am un moment de slăbiciune, recunosc -.  Să avem parte de un an în care să contăm, pentru noi, pentru ceilalți. Pentru un viitor frumos. La mulți ani! Cu drag. Și mulțumesc pentru tot!

Related Posts

About The Author